Stadiul final al dementei: Povestea lui Bruce si Jan

Aceasta a fost si inca este pentru mine Jan, care a decedat pe 22 august, care a suferit timp de aprope 25 de ani diagnosticata cu dementa( de la interventia la primele semne, pana la trecerea in nefiinta).
Nu ma pot gandi la o situatie mai complicata decat aceea de diagnostic de dementa, adica am avut membri ai familiei care au suferit de cancer, cu probleme ale inimii, dar nu pot sa ma gandesc la ceva mai rau decat dementa pentru ca aceasta este o maladie fara speranta.
De fapt, ma bucur ca ea a scapat de aceasta boala si acum si-a gasit linistea.
Eu si Jan am fost foarte apropiati. Mama spunea ca nu poti sa iti dai seama unde se termina Jan si unde incepe Bruce. Si asta pentru ca am fost foarte apropiati, nu ne-am certat nici macar o data.
La momentul in care Jan era in stadiul mediu, nu exista nici macar o sursa de ajutor disponibila. Deci nu ne vizita nimeni, si grija fata de ea a devenit o preocupare permanenta.
Foarte multi oameni nu o vizitau, pentru ca spuneau: „Vrem sa ne aducem aminte de ea asa cum o stim” si ma infuriam atat de tare. Pentru ca practic negau persoana care ea inca era. Este o persoana pentru numele lui Dumnezeu!
Exista ca un val care opreste comunicarea , dar daca spui: „Vreau sa mi-o amintesc asa cum era acum 20 de ani” si este inutil.
Atunci cand nu mai poate vorbi, si chiar si auzul este afectat, nu mai poti comunica, nu iti mai poate spune ce vrea pentru ca nu poate.
Asa ca trebuie sa gasesti o cale de comunicare, eu de exemplu imi puneam fruntea pe fruntea ei, pentru ca eu cred ca percepea vibratia vocii mele si pentru ca raspundea la acest lucru.
Trec poate luni fara un raspuns si apoi intr-o zi spui ceva, care pare ca nu este important si ea spune: „Da!”, oare de unde vine asta?
Si atunci iti dai seama ca persoana este acolo tot timpul. Doar ca nu are posibilitatea de a se exprima. Deci ce ai de facut este sa incerci sa intri in lumea lor si sa gasesti o modalitate de a intra in contact.
In final pe 20 august Jan a incetat sa mai manance si sa mai bea.
Am vorbit cu doctorul si acesta mi-a spus: „Cred ca s-a saturat de toate.”
Apoi doua zile mai traziu a murit. Iar eu am petrecut aceste zile cu ea, tinand-o de mana si vorbindu-i.
Si acest lucru a fost foarte importamnt. Am avut posibilitatea de a fi cu ea si acest lucru mi-a dat posibilitatea de a-i spune toate lucrurile pe care doream sa i le spun.
A trebuit sa mai uit la Jan care avea dementa si sa imi amintesc de Jan asa cum era inainte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s